După ce au emulat China câteva generații, curtea imperială a început să dezvolte o identitate culturală proprie prin secolul 10. Acest curent a fost condus de nobilimea care îl slujea pe împărat. Corpusul de lucrări create - literatură, caligrafie, pictură și obiecte de uz zilnic cu decorații elegante - au devenit fundația culturii japoneze. Chiar și după ce samuraii au cucerit puterea politică depășind puterea împăratului în secolul12, curtea a rămas adăpostul culturii înalte pentru câteva secole.
Formele diferite de artă erau întrepătrunse, cu literatura jucând un rol central. Pînă atunci nobilimea scria în limba chineză, dar crearea unui sistem nou de scriere (Kanji), a ajutat la înflorirea literaturii japoneze. Atăt nobilii citesc și femeile nobile au scris câteva dintre cele mai faimoase poezii și povestiri, cur ar fi Povestea lui Genji de doamna de la curte Murasaki Shikibu. Scene din operele literare erau pictate pe stampe și elemente de mobilier comandate de nobili pentru conacele lor.
Zen-ul și pictura în tuș, secolele 13 - 16
Budismul Zen a fost adus din China, și a influențat cultura japoneză. Zen nu pune accentul pe ritualuri complicate sau pe studiul textelor sacre. Mai degrabă aduce meditația în acțiunile ( sarcinile ) zilnice, chiar în gătitul mâncării și al curățeniei , ca o cale spre iluminarea spirituală. În secolul 13 călugării au adus Zen-ul în Japonia ca o școală completă de gândire budistă.
Acești călugări au adus de asemenea cele mai noi practici culturale din China. Una dintre ele era pictura în tuș, care folosea linii expresive și gradații expresive pentru a portretiza natura și oamenii. Pictura în tuș s-a răspândit dincolo de templele Zen și a devenit o tradiție artistică importantă în Japonia. O altă practică a maeștrilor Zen a fost cea a caligrafiei care a fost prețuită pentru valoarea sa estetică și spirituală. Pe lingă pictura și caligrafia expuse, budismul Zen a influențat ceremonia ceaiului, designul grădinilor, și multe alte forme de artă.
Zenul și societatea japoneză
Sunt expuse exponate datorate budismului Zen, picturi în tuș, realizate între anii 1200 și 1500. În secolele ce au urmat, Zen-ul a continuat să influențeze arta japoneză, cultura și învățământul.
Mulți dintre cei mai apreciați artiști au legături profunde cu Zen-ul. Pictorul Ito Jakuchu (1716 - 1800) era un adept devotat de Zen, iar călugărul Hakuin (1686-1769) a creat picturi și caligrafie care reprezentau învățături Zen.
Pe măsură ce Japonia a început sa se modernizeze spre sfârșitul anilor 1800, călugări, savanți, și alte figuri proeminente au promovat Zen-ul în Japonia și în afara ei. Unul din romancierii de frunte ai epocii, Natsume Soseki (1867-1916), a studiat Zen-ul.
Astăzi Zen-ul este binecunoscut în afara Asiei de Est și continuă să atragă adepți în ntreaga lume. Steve Jobs ( 1955-2011), de exemplu, a studiat Zen în anii de formare înainte să se afirme în industria IT.
Muți călugări Zen visau să se retragă în natură pentru a scăpa de grijile lumești. Aceste panouri, care erau expuse probabil într-un templu Zen, exprimă acest ideal prin două legende chineze. În scena din dreapta sunt Cei Patru Înțelepți de pe Muntele Shang, care trăiau izolați pe munte ca sa evite tulburările politice (din vale...). În stinga sunt Cei Șapte Înțelepți din Dumbrava de Bambus, care se întâlneau în mod regulat în izolare ca să se bucure de băutură și "conversație pură".
Secole de înțelepciune...
RăspundețiȘtergere